47.
Ce sfântă-i clipa-n care eu
Ce sfântă-i clipa-n care eu Ție m-am predat,
Rasună o cântare în mine ne-ncetat;
Chiar noaptea și durerea de m-ar învălui,
(: Mai mare-i mângâierea ce poți Tu dărui. :)
Cu mulțumiri depline plină-i inima,
Cu bucurii divine, mereu ea ar cânta;
Nimic ei nu-i lipsește de când L-a cunoscut,
(: Că totu-i prisosește cu Domnul nevăzut. :)
Când vestea mântuirii la inimă-mi sosi
Lucrarea izbăvirii în mine și porni.
Și zilnic este nouă iubirea Lui Isus,
(: Ea cade ca o rouă în sufletul supus. :)
Să aibă sănătate un suflet zbuciumat;
Să scape de păcate Isus l-a ajutat.
Și azi el mulțumește din inimă, voios,
(: Că Domnul slujește în toate bucuros. :)
Mă rog acuma Ție, Isusen ascultă - mă,
Prieten fii Tu mie, mereu învață-mă!
Să-Ți cânt întruna slavă din toată inima
(: Aceasta mi-e dorința, de a Te lăuda. :)