499.
Nu te teme, nu vei fi de-ocară
Nu te teme, nu vei fi de-ocară,
De rușine nu te voi lăsa;
Vei uita păcatele făcute.
Tot ce-a fost de-ocară, vei uita.
Cor:
Părăsit ai fost câteva clipe
Dar, din nou-napoi vei fi primit,
Cu-o și mai puternică iubire
Lângă Domnul care Te-a iubit.
Într-o izbucnire de mânie
Fața mi-am ascuns de tine Eu;
Dar din nou o să mă-ndur de tine
Cu iubire veșnică, mereu.
Iată, pot chiar munții să se mute,
Dealurile a se clătina,
Dar a mea iubire, zice Domnul.
De la tine nu s-a mai muta!
Legământul meu de pace, ție,
Pentru veci rămâne neclintit,
Zice Domnul, ce-ți arată milă,
Și pe veci vei fi tu reprimit.