Atuncea când am fost căzut

Atuncea când am fost căzut În mâini de sânge pline, Atâțea oameni au trecut Șirag pe lângă mine… Și mulți cu jale m-au privit, Căzut acolo-n cale. Dar vai! Nici unul n-a venit Din tină să mă scoale. Nici unul nu s-a-nduioșat Să-mi șteargă plânsu-n gene… Tu, singur Te-ai apropiat, Isus, Samaritene! A mele răni adânci, Le-ai uns Durerea să se-aline Iar eu, la pieptul Tău ascuns, Plângeam: rămâi cu mine!