506.
O, vindecă-mi ochiul credinței, Isus
O, vindecă-mi ochiul credinței, Isus,
Să poată privi stălucirea
Din ceru-adevărului fară apus
În care domnește iubirea!
Mai limpede fă-mi-l
În vremea de-acum
Să-Ți pot recunoaște Ființa,
Să pot ocoli orice piedică-n drum
Ce-o pune-n ascuns necredință.
Când somnul vrăjmași
Mă pândește și-ar vrea
Adânc să pătrundă în mine,
Alungă-l, Isuse, din inima mea
Și ochiul mai treaz Tu mi-l ține!
Topește-mă-n focul preasfintei iubiri,
Ca ochiul credinței să poată
Păstra necurmat și fierbinte-n priviri
Făptura-Ți în har îmbrăcată!