532.
Din sferele divine
Din sferele divine,
Isuse, eu Te-aștept
Cu-n dor ce-l simt în mine
Ce mi-se-aprinde-n piept;
Cu brațele întinse
Spre cer mereu Te chem,
Să vii, să vii, Isuse,
O, vino, eu Te chem!
Cor:
Peste ape, văi, dealuri, munți și căi
Ca un Soare, Isuse, răsari!
Și pe nori, în sus, cu mare alai
Să ne duci la Tine în rai.
Te chem, o, vin, Isuse,
Și-mi umple inima
Cu dragostea divină,
Și-arată-mi fața Ta:
Ca să străbată-n mine
Fiorul Tău cel sfânt,
Să pot iubi ca Tine
Pe-orice om pe pământ!
Coboară din noianul
De stele, astre, sori,
Și toarnă în răni balsamul
Ce-alină mari dureri
Din pieptul celor care
Păcatul i-a rănit,
Căci ajutor nicăieri
Nu poate fi găsit.
Aștept cu ochii țintă,
Privind mereu la cer
S-apari, Lumină sfântă,
Ca soare peste zări;
Te-aștept să vii spre mine,
În brațe să m-apuci,
De jos, în sus cu Tine,
În ceruri să mă duci!
E dulcea mea nădejde
Ce-n suflet o mai am,
Cu care se-mplinește
Al dragostei program;
Să vii măreț, pe nori,
Cu noi să Te-ntâlnești,
Și-apoi, cu noi în ceruri
În veci să locuiești!