547.
Privesc lucrarea-Ți, Doamne
Privesc lucrarea-Ți, Doamne,
Ce viață-n lume a adus,
Cum soarele răsare
Și-n toate chipul Tău ai pus.
Cor:
Ce minunată e lucrarea,
Ce glorios e-al Tău cuvânt
(: Prin care-ai dăruit suflarea
Și viață-n totul pe pământ. :)
Ah, ia o floare-n mână,
Privește-i portul colorat;
Cum Domnul a-mbrăcat-o
Și ce miros ales i-a dat!
Văzduhu-i plin de păsări,
Se-nalță al naturii cor,
Privighetori încântă
Prin triluri și mii de culori.
Se leagănă în lanuri
Un spic cu rodul său bogat,
Așteaptă secerișiul,
În aur bobul e-mbrăcat.
Privesc lucrarea-Ți, Doamne,
Și totuși prea puțin eu văd.
Deschide-mi ochii-acuma,
Să văd minunea și să cred!