548.
Străini suntem și călători
Străini suntem și călători,
Căutăm o țară-n slavă.
Și Te chemăm. De-atâta dor
Ni-e inima bolnavă.
O, Doamne, vrem să fim curați,
Voia Ta s-o împlinim,
Fă-ne Tu nevinovați,
După Tine să venim.
Cum poporul din vechime
Din Egipt ieși sub nor,
Te-a văzut numai pe Tine,
Te-a urmat cu-atâta dor.
Dă-ne harul mulțumirii,
Ca supuși, sub dreapta Ta,
Către Țara nemuririi,
Să putem a Te urma.
Ca atunci, în nemurire
Când sosi-vom, în sfârșit,
Să-Ți dăm cinste, proslăvire,
Mirele preasfânt, iubit.