551.
Calea mea e către slavă
Calea mea e către slavă,
Înspre Locul meu ceresc;
Domnul însuși mă-nsoțește,
Însuși El, căci Îl iubesc.
În Isus e-a mea credință,
Numai El pacea mi-a dat;
Cu El știu ce-i biruință
Și prin El cu sunt salvat.
Unde era al meu suflet
Făr' Isus, făr' Dumnezeu?
Păcătos eram în umblet
Și cădeam, cădeam mereu!
Dar iubirea Lui cea dulce
Mi-a-ntins brațu-n ajutor
Și mi-a spus:"Oriund' te-ai duce
Eu voi fi al tău Păstor."
Au venit șuvoi ispite,
Au izbit în barca mea,
Însă brațele-I iubite
Mă purtară pururea.
Dă-mi pe veci a Ta iubire,
Dă-mi belșug din harul Tău
Ca s-ajung la mântuire
Și să-Ți cânt în cer și eu!