553.
Te rog, ia-mi, Doamne, amintirea
Te rog, ia-mi, Doamne, amintirea
Păcatelor cândva trăite,
C-aceasta-mi duce-nchipuirea
Și-o 'neacă-n ape otrăvite.
Cor:
Și-n fiecare clipă, o, Isuse,
Spre Tine ia-mi a inimii dorinți,
Să-Ți fie-ntregi, cu dragoste, supuse
Pe calea unei mari credinți.
Ia-mi din adânc pornirea care
De lumea-aceasta prea mă leagă,
Să nu mai poată fi în stare,
De lângă Tine să m-atragă.
Dorințele străine ia-le,
Și-n locul lor dă-mi numai una:
Mai drag ca cerul voiei Tale
Nimic să n-am pe totdeauna!
Ia-mi prietenii de-ndemnuri rele,
Pornirea spre ușurătate,
Și tot ce dă vieții mele
Îndemn străin de căi curate.
Și-n locul tuturor Ți-aș cere
Să -mi lași doar singură iubirea,
De care nici într-o durere
Să nu cunosc eu despărțirea.