567.
O, de-aș avea eu limbi o mie
O, de-aș avea eu limbi o mie,
Și mii de buze să cuvânt
Pe tonuri mii, o armonie,
Spre slava Celui pururi sfânt,
(: I-aș mulțumi de ce-a făcut
Cu mine, fiul cel pierdut. :)
O, de-ar suna glasul meu tare,
Să se audă pân' la cer,
Căci sângele-mi, ca-ntr-o vâltoare,
Se zbate, Doamne, când Te cer;
(: De-ar fi toată suflarea mea,
Un imn spre înălțarea Ta! :)
De ce tăceți, puteri a mele?
Mai sus, mai sus, zburați mai sus!
Și Domnului slujiți cu cinste,
Drept mulțumire Lui Isus.
(: Așa sufletul, trupul meu,
Să servească pe Dumnezeu. :)
Cânta-voi Tie, Doamne, imnuri
Cât voi putea rosti cuvânt,
Și jertfa bucuriei mele
Ți-aduc cât voi fi pe pământ,
(: Când buzele-mi n-or mai putea,
Suspinul meu Te-a lăuda. :)