581.
Slăvita noastră mângâiere
Slăvita noastră mângâiere,
Ce-ai revărsat ocean de har,
Ne umple și-astăzi cu putere,
Să fim aprinși de Tine iar!
Coboară dragostea din slavă,
Alinul cuibului de lut,
Să cânte inima bolnavă
Și limba sufletului mut.
Coboară-Ți pacea Ta deplină
Și toarnă-n inimă alin,
Căci firea plânge și suspină
Și-așteaptă Crainicul divin.
Preasfinte Crainic de lumină,
Izvorul atâtor frumuseți,
Schimbați de fața Ta divină
Pășim spre alte dimineți.