591.
Domnul e Păstorul meu
Domnul e Păstorul meu,
Lipsă nu voi duce.
El mă paște-n verzi pășiuni
Și-mi dă apă dulce.
La izvoare de odihnă,
Și la apă dulce.
Sufletu-mi înviorează
Cu povețe bune;
Pe căi drepte El mă poartă
Pentru scumpu-I Nume.
Pentru slava Lui cea mare,
Pentru scumpu-I Nume.
Chiar de-ar fi să trec prin
Valea Morții, nu m-aș teme;
Cu toiagul Tău mă mângâi,
Doamne, în orice vreme.
Cu toiagul și nuiaua,
Doamne, în orice vreme.
Mi-ntinzi masa-n fața celor
Ce mă văd cu ură;
Îmi ungi capul, și paharu-i
Plin peste măsură.
Da, paharul meu, o, Doamne-i
Plin peste măsură!
Fericirea și-ndurarea
Vor fi-n veci cu mine,
Și voi sta în casa-Ți sfântă
Doamne, lângă Tine.
Pâna la sfârșitul vieții,
Doamne, lângă Tine!