734.
Ce-i viața ta? E o peniță
Ce-i viața ta? E o peniță,
Cu care scrii mereu pe-un drum
(: Și-apoi la ultima portiță,
Ce-ai scris pe-a drumului tăbliță
(: Nu se mai șterge nicidecum! :)
Și vorbe-n vânt și fapte rele
Rămân pe veci ca-ntr-un album;
(: Păzit e scrisul tău de stele,
De-ai pune mări întregi să-l spele,
(: Nu se mai șterge nicidecum! :)
Să nu te minți că-n veșnicie
Trecutul se preface-n scrum;
(: Căci Dumnezeu stă mărturie,
Că tot ce-n fața Lui se scrie,
(: Nu se mai șterge nicidecum! :)
În ceasul greu de judecată
Îți vei citi întregul drum
(: Și-i izbucni în plâns deodată,
Dar nici o slovă-nlăcrimată
(: Nu se mai șterge, nicidecum! :)
Isus, pe lemn, răbdând arșița,
Isus e prețul tău acum!
(: Te face alb ca lămâița
Și tot ce-a scris pe drum penița
(: Nu mai rămâne nicidecum! :)
Azi adu-ți vina ta și greșul,
Isus îți șterge-al vieții drum
(: Cum trece pe nisip vârtejul.
Dar dacă azi nu prinzi prilejul,
(: Nu se mai șterge nicidecum! :)