801.
Nu știam că-n juru-mi sunt izvoare
Nu știam că-n juru-mi sunt izvoare,
Nu știam de oaza din pustiu…
(: Așteptam să vină corbii-n din zare,
Așteptam sfârșitul meu târziu. :)
Mi-am plimbat privirea peste lume
Și-am zărit pustiul gol și sterp,
(: Am simțit fiorul morții-n mine
Tot mai mult mă apăsa în piept. :)
Chinuit de arșița toridă,
Copleșit de-al morții evantai
(: M-am trezit la vocea Ta cea blândă
Tocmai Tu, o , tocmai Tu erai! :)
Nu știam, Isuse, că în Tine
Curg izvoare limpezi de cristal
(: N-am știut că setea arsă-n mine
Numai Tu ai stins-o cu-al Tău har. :)
Dacă vrei și tu , amice dragă,
Focul inimii din piept să-l stingi,
(: El Îți vindecă ființa-ntreagă,
Vin la El, la pieptu-I drag să plângi! :)