804.
Ai auzit vreodată, prietene, de Mine -
Ai auzit vreodată, prietene, de Mine -
Pe când în largul lumii
cutreierai semeț,
Pe când cu lănci și scuturi
cohortele străine
Te căutau să ceară al vieții tale preț?
(: Ai auzit vreodată, prietene, de Mine
Când floarea vieții tale
își scutura podoaba ?
Ca să te scap de lanțuri,
de moarte și rușine
Eu am murit pe cruce,
în locul tău, Baraba! :)
Eu răsădisem pacea,
tu semănai furtuna –
Și pe-amândoi mulțimea
ne-a pus pe un cântar.
Minciuna cea din urmă
alese-atunci minciuna,
Tâlharii cei cu vază cerură un tâlhar.
(: Puteam să zbor din lume,
Sătul de-a ei urgie,
Și-atunci mulțimea oarbă
Te-ar fi cerut degeaba…
Dar M-am gândit la tine,
Privind spre veșnicie,
Și am murit pe cruce,
în locul tău, Baraba. :)
Te chem și astăzi, vino!
Și vom străbate norii…
Te-am căutat cu lacrimi
Prin spini și bolovani.
Dar vremea e târzie,
Mijesc pe dealuri zorii
Și ceru-ntreg te-așteaptă
De două mii de ani.
(: De-ai ști ce neagră noaptea
Și ce adânc fierbinte
Va fi când suferința
Nu va cunoaște graba,
Vei plânge-ntotdeauna
Și-ți vei aduce-aminte
Că am murit pe cruce,
în locul tău, Baraba. :)