806.
Vorbește-mi, Doamne, că sunt rob
Vorbește-mi, Doamne, că sunt rob
Și robul Tău ascultă.
(: Mai toarnă-mi iar ulei în ciob,
Mai dă-mi din grâul Tău un bob
Și dragoste mai multă. :)
Vorbește, Doamne, căci în piept
Mi-e inima firavă.
(: Nebun mă face-orice-nțelept
Dar eu cu mai mult dor Te-aștept
În vreme de zăbavă. :)
Vorbește-mi, Doamne, că sunt gol
Și-mi bate-n suflet vântul.
(: Căci mii de corbi îmi dau ocol
De când pe-al inimii pristol
Ți-ai așezat Cuvântul. :)
Mai dă-mi din pâinea Ta un drob
Și flacără mai multă.
(: Chiar dacă-s fiu şi nu sunt ciob
Dar eu din dragoste sunt rob
Şi robul Tău ascultă ! :)