849.
Așa de mult m-a chinuit setea
Așa de mult m-a chinuit setea
Și patul nu-l părăseam,
Degeaba apa-a fost tulburată,
Eu făr' nădejde eram.
Cor:
O! cum să trăiesc fără de nădejde,
Puternice Dumnezeu?
Degeaba apa-a fost tulburată,
Căci altul se vindecă.
Dar într-o zi spre mine se apleacă
Și mă ridică-un străin,
Și mâna rece duios mi-o prinse;
Cu lacrimi El mi-a vorbit.
Cor:
O sfântă putere-a pătruns în mine
Și patul l-am părăsit,
Betezda azi este luminată
De-al meu scump vindecător.
Acum tresaltă, căci ai putere,
Tu, care olog erai,
Și părăsește acum Betezda
Unde-ai stat atâția ani!
Cor:
O! Tu ești a mea slăvită nădejde
Și pentru Tine trăiesc,
Căci pentru mine L-ai dat pe Isus,
Slăvitul Mântuitor.