863.
Cât de măreț e Dumnezeu!
Cât de măreț e Dumnezeu!
Văd marea cu talazuri grele,
Mă-nalț pe munții de bazalt
Și-mi zboară gândul printre stele. Tot mai înalt.
Ce împărat își duce-oștirea
Spre un gigantic apogeu?
Acel ce-a pus în goluri firea,
Acel ce-a scris oricui menirea,
Mai mult decât nemărginirea:
E Tatăl meu.
Cât de temut e Dumnezeu!
Vuiau de pe Sinai ecouri
Când glasul Domnului vorbea,
Iar Moise-nainta prin nouri si tremura…
La Tronul Alb se strâng sfielnic
Voivozi de foc din Empireu,
Și heruvimii vin cucernic,
Slăvind Eternul Vistiernic.
Și-acest Stăpân Atotputernic
e Tatal meu!
Și cât de bun e Dumnezeu!
Chiar dacă stelele bătrâne
Tot au o vreme când se-aștern,
Dar cine în Isus rămâne
E-un Fiu etern!
Și-n fața slavei sclipitoare,
În ceasul lumii cel mai greu,
Când cei ce-au dat pe sfinți la fiare
Vedea-vor Forța Creatoare,
Eu voi șopti cu adorare:
/:'E Tatăl meu…':/