883.
Te-nalţ Doamne, pururi, căci m-ai ridicat
Te-nalţ Doamne, pururi, căci m-ai ridicat,
Pe vrăjmaşi să râdă Tu nu i-ai lăsat.
Am strigat spre Tine, Doamne-ndurător:
Tu m-ai scos din groapă, n-ai lăsat să mor.
2 Sufletul meu, Doamne, din mormânt l-ai scos,
M-ai adus la viaţă dintre morţi de jos.
Domnului cântaţi-I, voi, cei preaiubiţi,
Şi slăvitu-I nume veşnic să-L măriţi!
3 Doar o clipă ţine El mânia Sa,
Îndurarea-I, însă, toată viaţa ta.
Seara vine plânsul chinului amar,
Dimineaţa vine veselia iar.
4 Pentru ca şi duhul şi inima mea
Pururea să-Ţi cânte, mute să nu stea.
Doamne, Domnul slavei, eu cât voi trăi,
Ne-ncetat pe Tine Te voi preamări!