916.
Nu ne lăsa să ne-ndoim în
Nu ne lăsa să ne-ndoim în
crâncena furtună,
Nu ne lăsa să ne-ngrozim
Când fulgeră și tună.
Nu ne lăsa să înghețăm
în crunta vâscolire,
Nu ne lăsa să nu-nsetăm de
cea dintâi iubire!
Cor:
Nu ne lăsa să ne-ndoim,
Isuse, de izbândă,
Căci fără ţel ne Prăbușim
în moarte și-n osândă.
Nu ne lăsa îndepărtați
de-a noastre legăminte,
Nu ne lăsa ne-nfiorați
de lacrima fierbinte.
Nu ne lăsa să fim împinși
pe căi înșelătoare
Nu ne lăsa să fim învinși
și sfâșiați de fiare!
Cor:
Nu ne lăsa să ne-ndoim,
Isuse, de izbândă,
Căci fără ţel ne Prăbușim
în moarte și-n osândă.
Nu ne lăsa să părăsim
Credința noastră bună,
Nu ne lăsa să despărțim
umblarea împreună.
Nu ne lăsa dormind nicicând
în lene și-n păcate,
Nu ne lăsa neînsetând
de cinste și dreptate!
Cor:
Nu ne lăsa să ne-ndoim,
Isuse, de izbândă,
Căci fără ţel ne Prăbușim
în moarte și-n osândă.