917.
Nu ți-a fost prieten duhul lumii
Nu ți-a fost prieten duhul lumii
Te-a amânat de azi pe mâini/: Și, după ani de înșelare,
Nimic nu țe-a lăsat în mâini! :/
Nu ți-a fost nici copilăria
Prieten credincios, curând/: S-a senină către alții
Și gol te-a părăsit, plecând :/.
Nu ți-a fost prieten cu credință
Nici tinerețea, cum ai vrut,
/: Nici sănătatea, nici norocul,
Un singur prieten ai avut :/.
Dar pe Acela unul singur
L-ai prețuit cel mai puțin,
/: L-ai ascultat cel mai din urmă
Și L-ai primit cel mai străin :/.
Și totuși încă El așteaptă
Ca-n sfintele-ți păreri de rău
/: Să prețuiești a Lui iubire.
Cât mai așteaptă-n pragul tău? :/
Deschide singurului Prieten,
Plângându-ți vina ta cu-amar.
/: Căci dacă și El se va duce
Poți plânge-n veci, va fi-n zadar! :/