934.
Suntem duși și clătinați
Suntem duși și clătinați,
Zbuciumați de-al lumii val,
Vin furtuni și zile sumbre,
Care în senin se schimb…
Într-o țară unde-n veci
Nu coboară umbre reci,
Vei vedea cu ochii tăi,
Când ai să pleci.
Cor:
În curând zorii vor veni,
Și în cer, acasă vom sosi.
Abia atunci pricepe-vom deplin,
Dumnezeu de ce-a
lăsat atâta chin.
Unii sunt flămânzi aici,
Alți n-au unde dormi;
Mulți sunt cei ce locuința
Au în locuri reci, pustii.
Ne-ntrebăm, de ce așa?
Și răspunsul vom avea;
Dar Cuvântul Său
ne spune voia Sa!
Cor:
În curând zorii vor veni,
Și în cer, acasă vom sosi.
Abia atunci pricepe-vom deplin,
Dumnezeu de ce-a
lăsat atâta chin.
Încercări ne copleșesc,
Nu-nțelegem rostul lor,
Dar aceasta este calea-n
țara bucuriilor.
Din cer ochii Domnului
Privesc pașii orișicui,
Ne-ocrotește în mod tainic
Harul Lui.
Cor:
În curând zorii vor veni,
Și în cer, acasă vom sosi.
Abia atunci pricepe-vom deplin,
Dumnezeu de ce-a
lăsat atâta chin.
Ispitiți suntem ades
Și-acționăm necugetat
Plânge inima zadarnică,
Omul nu e mângăiat.
Doamne, nu pot să pricep,
Bine să rezulte-aștept
Însă răul tot lovește
Al meu piept.
Cor:
În curând zorii vor veni,
Și în cer, acasă vom sosi.
Abia atunci pricepe-vom deplin,
Dumnezeu de ce-a
lăsat atâta chin.