942.
Zace-n iesle-n umilire
Zace-n iesle-n umilire,
Drăgălașiul Prunc, Isus,
Azi ne-aduce mântuire,
Coborându-Se de sus.
Uită-te cum îți zâmbește
Și la inima-ți grăește,
/: Bucurie aducând :/.
Păstorașii cu iuțeală
Către Domnul se grăbesc,
Intră-n grajdu-I cu sfială
Și pe Dumnezeu găsesc.
Vitișoare adunate
Se-ncălzesc, dar vântul bate,
/: Și El plânge tremurând :/.
El la ieslea-I ne poftește,
Să-L urmăm și să-L iubim,
El ne cheamă și dorește
Sus în cer cu El să fim.
Din a Sale ieslișoare,
Ale Sale mânișoare
/: Le întinde către noi :/.