957.
Ierusalime, cetate-mpodobită
Ierusalime, cetate-mpodobită
Cu străzi de aur,
Argint și de cristal,
De pe pământ al meu dor se ridică
S-ajung la Tine,
Să scap de orice val.
Cor:
Aș vrea s-ajung la Tine,
Să scap de-orice suspine
Și să mă uit la frumusețea Ta.
Că tot ce-i pe pământ
Este goană după vânt
Și nu pot să-mi găsesc fericirea.
Aș vrea să văd porțile ferecate
Ce n-au asemănare pe pământ,
Și ziua-n care vor fi descuiate
Să intre pe ele poporul cel sfânt.
Aș vrea să văd pomul vieții care
Cu atâtea roade el stă împodobit,
Și râul vieții cu apele limpezi
De-a lungul cetății curge liniștit.
Aș vrea să văd pururi a Ta splendoare,
Să umblu pe-ntinsul Tău minunat,
Și să rămân pe vecie cu Tine
Privind întruna pe-alesul Împărat.