962.
Ca păsările migratoare
Ca păsările migratoare
Și noi, emigranți ne numim:
Mergând, către țara cu soare
Prin vânturi și valuri plutim.
Cor:
În urmă-i furtuna,
pentru totdeauna,
'Nainte e țara și soarele-i cald,
Cetatea de aur cu porți de safire,
Cu străzi aurite și cer de smarald.
Aicea lăsăm colivia
Și cuibul de vreascuri uscat,
'Nainte privim veșnicia
Și locul spre care-am plecat.
Cor:
În urmă-i furtuna,
pentru totdeauna,
'Nainte e țara și soarele-i cald,
Cetatea de aur cu porți de safire,
Cu străzi aurite și cer de smarald.
Și nu ne vom pierde în larguri
Pe-oceanele pline de nori,
Că-n față se văd trei catarguri,
E al mântuirii vapor.
Cor:
În urmă-i furtuna,
pentru totdeauna,
'Nainte e țara și soarele-i cald,
Cetatea de aur cu porți de safire,
Cu străzi aurite și cer de smarald.
Credința, nădejdea, iubirea
Ne poartă când am obosit,
Căci Domnul e totul, mărirea
Și soarele fără sfârșit.
Cor:
În urmă-i furtuna,
pentru totdeauna,
'Nainte e țara și soarele-i cald,
Cetatea de aur cu porți de safire,
Cu străzi aurite și cer de smarald.