968.
Când Domnul te-ncearcă
Când Domnul te-ncearcă,
fii treaz, dragul meu,
Veghează întruna,
să nu-ți pierzi cununa!
Oricât încercarea-i de grea,
/:Cuptorul e-ncis,
tu stai neînvins,
Credința-ți păstrează oricând!:/
Cuptorul e mare
și-ți curăța starea;
Când arde în flăcări,
nu te da în lături.
Va arde cât va curăți,
/:Zgura e din aur,
tu ești un tezaur,
Isus te cere curat:/.
Nu cârti în tine că
ești prea lovit,
Cel ce vede toate,
îti face dreptate.
Nimic nu-i făra voia Lui,
/:Când biruiești toate,
ești ca o cetate
Zidită pe tari temelii:/.
Tu fii ca străjerul
la poarta cetății,
Să ai armătura,
ce cere Scriptura.
Oricât e încercarea de grea,
/:Tu să fii în stare s-aștepți
cu răbdare
Venirea zorilor:/.
Căci timpul sosește,
Isus îți vorbește,
Și-atuncea să-ți spună:
vino, slugă bună!
Ce credincios ai lucrat,
/:Și-ai fost treaz întruna,
primește cununa, Amin
s-a terminat!:/.